Biserica din Puchenii Mari

Parohia Puchenii Mari, jud. Prahova, are o vechime ce urcă inainte de sfarşitul veacului al XVII-lea. La început a avut ca biserică de cult biserica de lemn cu hramul " Sf. Voievozi", construită in 1742, existentă şi azi in cimitirul parohiei. Actuala biserică parohială, catalogată drept monument istoric de gradul I, este aşezată pe Şoseaua Naţională Bucureşti-Ploieşti, şi a fost ctitorită de căpitanul de dorobanţi Nicolae Niculescu, împreună cu soţia sa Smaranda. Biserica este construită în formă de cruce latină, cele trei braţe egale fiind rotunjite în abside.

Căpitanul a decedat curând după începerea construcţiei, lucrarea fiind continuată de ctitora Smaranda, rămasă văduvă. In vara anului 1860, aceasta a adus de la mânăstirea Agapia pe pictorul Nicolae Grigorescu, care a pictat biserica. Lucrarea de pictură a fost realizată cu destulă rapiditate, probabil în perioada toamnei lui 1860 şi primăverii lui 1861. Ea a fost încheiată la 1 mai 1861, când locaşul a fost sfinţit, deşi nu fusese pictat în totalitate, iar pereţii turlei mari rămăseseră nezugrăviţi.

Spre deosebire de mănăstirea Agapia, la Puchenii Mari marele pictor Nicolae Grigorescu şi-a schimbat stilul de pictură. Aici, Grigorescu pare mai matur. Figurile sfinţilor sunt mult spiritualizate; din feţele lor răsare asceza în care au trăit, chipurile lor emană lumină, cuvioşie şi sfinţenie, iar peisajul este folosit ca o parte integrantă din tablouri.

De-a lungul anilor, biserica a suferit repetate stricăciuni. Astfel, înainte de sfârşitul veacului al XIX-lea s-a stricat acoperişul şi a plouat în biserică, unele porţiuni fiind deteriorate şi părţi din pictura lui Grigorescu fiind iremediabil pierdute. În anul 1935 a fost spălată pictura, afectată de fumul lumânărilor şi al sobelor cu lemne, şi au fost completate lipsurile de către pictorul Gh. Belizarie, acum fiind zugrăviţi pereţii turlei mari. Cutremurul din 1940 a avariat-o iarăşi, şi patru figuri de sfinţi din absidele naosului, precum şi scena Naşterii Domnului din bolta absidei drepte, s-au pierdut.

În 1942 s-a reconsolidat zidăria bisericii, iar în 1955 a fost spălată iarăşi pictura lui N. Grigorescu şi au fost completate lipsurile apărute prin degradare, în acest timp, de pictorul I. Musceleanu, ajutat de pictorul Julius Gőller, fiind refăcute chipurile distruse a doi Sfinţi Evanghelişti de la baza turlei mari.

Cutremurul din 4 martie 1977 a avariat-o din nou, mai ales la zidărie, pictura suferind mai puţin. În toamna lui 1977 şi vara lui 1978 s-a reconsolidat zidăria, prin îmbrăcarea ei într-un puternic schelet de beton armat. În anul 1982, pictorul Gh. Zidaru a lucrat la completarea porţiunilor distruse din pictura bisericii.

În prezent, starea picturii este iarăşi alarmantă, ea fiind acoperită de fum şi înnegrită, iar pictura de pe bolţi este crăpată şi desprinsă în multe locuri, riscând să fie pierdută definitiv. În aceeaşi situaţie se află şi cele două chipuri de Sfinţi Evanghelişti rămase, datorită deteriorării acoperişului şi pătrunderii înăuntru a apei ploilor. Sfântul lăcaş are nevoie urgentă de restaurarea picturilor de patrimoniu ale lui Nicolae Grigorescu, pentru prevenirea degradării viitoare.

De la ctitorirea sa până în prezent, biserica noastră a fost susţinută numai prin eforturile membrilor parohiei, iar starea ei s-a degradat lent, dar continuu. Enoriaşii parohiei noastre au contribuit financiar în măsura posibilităţilor la efortul de salvare a acestor picturi de patrimoniu, însă lucrarea nu se poate realiza fără prezenţa unor importante surse de finanţare, având în vedere costurile estimative ale restaurării (150 euro /m.p., la aprox. 500 m.p. de pictură).